top of page

Emil Pânzaru- International Relations and Politics

 

Q:Cum te numeşti? Ce te-a determinat să studiezi în străinătate?

 

A: Numele meu e Emil (Pânzaru). Am ales să studiez în Marea Britanie: a) pentru propria carieră în domeniul ştiinţelor sociale (universităţile britanice sunt recunoscute mondial şi sunt cotate an de an printre primele din lume), dar şi b) din nevoia de schimbare (simţeam nevoia unei “aventuri”, pentru a creşte ca şi persoană, să evoluez într-un mediu diferit de cel în care eram obişnuit – “dezrădăcinarea” nu e întotdeauna un lucru rău, în opinia mea).

 

Q: La ce universitate eşti?

 

A: University of Sheffield.

 

Q:De ce ai ales această universitate?

 

A: Sheffield reprezintă o “crème a la crème” în studiul ştiinţelor politice: pe cercetare, este cotată chiar mai bine decât locuri renumite precum Cambridge sau London School of Economics. Mai mult, este o universitate accesibilă celor mai mulţi (dacă alegi LSE, trebuie să ţii cont de faptul că viaţa în Londra este mai scumpă; cât despre Cambridge, costul cursurilor acolo ajunge la unsprezece mii de lire şi cerinţele de intrare sunt mai mari).

 

Q:Ce profil ai ales? Cum ţi se pare în raport cu aşteptările tale?

 

A: Politică şi Relaţii Internaţionale – Am fost plăcut surprins de partea pură de politică (materii precum Politici Comparative, Teorie Politică şi Statistică), mulţumit cu elemente precum Teoria Relaţiilor Internaţionale, dar şi uneori dezamăgit de partea de Relaţii Internaţionale (nu din cauza profesorilor, cât datorită materiei în sine care pare că se repetă pur şi simplu de la modul la modul).

 

Q:Ce bariere ai întâmpinat în primul an de studiu/ universitate?

 

A: N-aş putea spune c-am avut multe bariere. Stilul britanic de învăţare se bazează pe studiu independent, pe contribuţii proprii. Eşti ghidat de profesori, nu informat - cursurile sunt structurate să-ţi ofere doar minimul necesar înţelegerii unui subiect. E o abordare perfectă pentru mine, dar nu e potrivită tuturor (pentru unii e o lecţie de înot dură – citeşti o broşură, după care eşti aruncat în bazin şi ţi se spune: “Înoată!”). Cred în schimb, că dacă reuşeşti să treci de dificultăţile iniţiale, descoperi că sistemul din UK îţi oferă şansa să-ţi articulezi propriul punct de vedere în examene (şi chiar te încurajează, fiind o condiţie obligatorie pentru a obţine calificativul cel mai mare, first class), un lucru de neimaginat în învăţământul românesc (în primul meu an la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, totul se făcea pe bază de memorare şi de reproducere, cu nimic diferit faţă de bacalaureat).

 

Q:Şocuri culturale?

 

A: Românii spun adesea că “englezii beau o grămadă”. Ce nu ştiam înainte să trăiesc aici este că berea reprezintă un pilon al socializării britanice: pub-ul nu este doar un bar, ci un loc unde prietenii şi familiile se-ntâlnesc şi se bucură împreuna de-un pub quiz, board games şi alte activităţi pe lângă alcool. Desigur, sunt persoane care beau peste măsură; din păcate, imaginile negative (aşa-zisele exemple tipice de englezi întinşi pe asfalt) ne ocupă mai mult mintea decât cele pozitive. Uităm că pentru fiecare exemplu prost, sunt trei exemple bune (binele tinde să fie discret).

 

Q:Care a fost cea mai mare realizare pe care ai avut-o de când eşti la universitate?

 

A: Performanţa mea academică e probabil cea mai “mare” realizare de până acum. Am obţinut doi ani la rând calificativul maxim de first (anul trecut o medie de 70, anul acesta o medie de 72,16). Sper că runda a treia va fi la fel!

 

Q:Ce ai schimba la experienţa ta?

 

A: M-aş implica mai mult în zona societăţilor administrate de Sheffield Students’ Union (Sindicatul Studenţilor de la Sheffield, considerat primul în Marea Britanie): sunt sute şi sute de astfel de grupuri înfiinţate de studenţi (de la cele serioase precum Amnesty International la cele, well, care ţin de Assassin’s Creed). Ele reprezintă o adevărată mină de aur: folosiţi-le să cunoaşteţi oameni noi, să vă faceţi legături pe viaţă şi chiar cunoştinţe pentru locuri de muncă. Nu m-aş baza doar pe învăţat şi pe socials (petrecerile şi cluburile) obişnuite de la facultate. Din fericire, am compensat anul acesta înfiinţând o societate proprie (serioasă!).

 

Q:Cum ţi se pare oraşul în care studiezi? Dar oamenii?

 

A: Sheffield-ul e “home away from home” – În ciuda scandalurilor politice legate de UKIP, oamenii de aici au farmecul lor (accentul Yorkshire şi obiceiul de-a te adresa unui străin cu apelativul “love” sunt de-acum legendare) şi sunt extrem de primitori. Nu trebuie decât să vă uitaţi la felul în care au întâmpinat Turul Franţei faţă de alte regiuni din Anglia ca să vă faceţi o idee despre pasiunea şi cordialitatea celor din zona Yorkshire.

 

Q:Câteva sfaturi pentru fresheri :D

 

A: Să profite la maxim de toate oportunităţile primului an – da, mă refer la toate (sport, societăţi, socials, dar şi învăţat). E adevărat că de multe ori ţi se spune “primul an nu contează” în sensul că media nu este luată în seamă pentru diploma de absolvire. În schimb, în opinia mea, bazele pe care le pui în primul an îţi vor influenţa întreaga studenţie - obiceiurile bune sau proaste formate în primul an vor fi greu de schimbat când vei fi “mai bătrân”. 

© 2014 by StudentinMareaBritanie. Proudly created with Wix.com

  • Facebook B&W
  • Twitter B&W
  • Instagram B&W
bottom of page