

STUDENT IN
MAREA BRITANIE

Andreea Brăila- Criminology
Q:Cum te numeşti? Ce te-a determinat să studiezi în străinătate?
A: Mă numesc Iulia-Andreea Brăila, iar motivul pentru care am ales să studiez în străinătate este reprezentat de un singur cuvânt: oportunitate. Dat fiind faptul că în România sunt apreciate facultăţile pe domeniu real, iar profilul filologic restrângându-mi “aria de activitate”, am ales să mă limitez la un orizont care-mi poate valorifica cunoştinţele în domeniul umanistic; în niciun caz, România.
Q: La ce universitate eşti?
A: University of Essex.
Q:De ce ai ales această universitate?
A: Am ales această universitate fiind recunoscută ca una dintre cele mai bune pe departamentul profilului ales şi anume, criminologie/ departamentul de sociologie.
Q:Ce profil ai ales? Cum ţi se pare în raport cu aşteptările tale?
A: Am ales profilul de criminologie deoarece întotdeauna am fost pasionată de cărţile poliţiste şi psihologia criminalilor care până la urmă se află la orice pas; trebuie să existe cineva care să le vină de hac; îmi place să cred că dupa acest profil voi deveni un fel de super erou şi voi putea ajuta omenirea de minţile criminale din umbră. Nu pot spune că mă aşteptam să fie exact ca-n filmele cu CSI, până la urmă serialul e ficţiune, însă porneşte de la fapte reale. Deci, per total, sunt mulţumită iar aşteptările mi-au fost satisfăcute având în vedere că am învăţat multe lucruri interesante anul ăsta, chiar dacă au fost la un nivel mai general. Din anul doi va deveni mult mai captivant!!!!
Q:Ce bariere ai întâmpinat în primul an de studiu/ universitate?
A: Bariera care m-a zdruncinat puţin la început în prima lună a fost sentimentul de înstrăinare, aflându-mă printre străini, dar şi necesitatea unei maturităţi premature. Am descoperit că socializarea este cheia tuturor problemelor în sensul că oricât de independent ai fi, poţi trăi diverse experienţe alături de alte persoane aflate în aceeaşi situaţie. E mult mai plăcut aşa! În ceea ce priveşte maturizarea, până la urmă nu te poţi pune pe picioare dacă nu te trezeşti singur, fără ajutor. În acel moment afli de fapt nivelul capabilităţii tale şi eşti nevoit să-ţi depăşeşti limitele, până atunci ignorate.
Q:Şocuri culturale?
A: Am avut surpriza plăcută de a observa că în universitate sunt mai mulţi studenţi internaţionali, ceea ce m-a încurajat extrem de mult. De admirat este şi faptul că facultatea organizează un eveniment numit “International week” în care sunt sărbătorite toate popoarele ce compun studenţii de la facultate: distracţie şi voie bună. Din fericire, a fi român nu este tocmai discriminat la facultate, dar ieşit din campusul facultăţii, scutul protector dispare. Ce este drept, poporul englez,şi nu numai, nu deţine o părere prea bună despre poporul român, de aceea ne sunt înfrânate câteva drepturi. Până la urmă şi asta este o experienţă, nu? Fie ea cât de neplăcută…
Q:Care a fost cea mai mare realizare pe care ai avut-o de când eşti la universitate?
A: Mă bucur că am trecut cu bine de toate examenele…până la urmă este o realizare să termini anul fără nicio restanţă, nu? Dar o realizare de care sunt mândră este faptul că am reuşit ca de la anul să fac parte din comitetul societăţii române, care a câştigat locul de societate a anului în cadrul universităţii. Voi ocupa postul de secretară în cadrul Romanian Society şi vom încerca împreună cu ceilalţi colegi să mai diminuăm ura ascunsă a altor popoare asupra noastră şi să demonstrăm că nu toţi românii sunt “mere stricate”.
Q:Ce ai schimba la experienţa ta?
A: Să fiu sinceră, nu cred că aş schimba ceva, poate doar să fiu mai încrezătoare în forţele proprii. Dacă ai destulă încredere-n tine, orice e posibil!
Q:Cum ţi se pare oraşul în care studiezi? Dar oamenii?
A: Oraşul în care studiez se numeşte Colchester. Un orăşel mic şi drăguţ cu oameni care par a nu avea griji pe cap. Am precizat “par” a nu avea griji. Poate unii din ei au, poate alţii nu. Cert este că niciunul din ei nu arată supărat şi îmbufnat pe viaţă, gata să te ia la bătaie sau să te înjure că nu le merge bine. Cel mai liniştitor lucru e să mergi pe stradă şi să primeşti zâmbete din partea celorlalţi. Am primit un ajutor involuntar din partea lor prin zâmbetele primite! Poate că aş dori ca oraşul să fie puţin mai mare dar până la urmă oamenii fac locul iar oamenii au o atitudine cât o mie de oraşe.
Q:Câteva sfaturi pentru fresheri :D
A: Înainte să încep cu sfaturile vreau să vă salut, frumoşi fresheri! :) Întrebarea nu trebuie să fie “sunteţi pregătiţi?” ci “aveţi destulă încredere-n voi?”. Dacă răspunsul este negativ, nicio grijă! Mai este timp să vă acordaţi un moment de introspecţie şi să vă mândriţi cu voi înşivă! Aţi reuşit să ajungeţi până aici, ceea ce este o mare realizare! Deci profitaţi puţin şi măguliţi-vă ego-ul! Bine, nu foarte mult, că ce-i mult strică! Aroganţa şi narcisismul nu sunt tocmai calităţi! Ceea ce vă sfătuiesc eu să faceţi este să aveţi încredere-n voi, să socializaţi şi să vă faceţi cât mai mulţi prieteni; să vă şi implicaţi în cât mai multe activităţi şi să credeţi în orice moment că sunteţi în stare de orice, să vă amintiţi că sunteţi grozavi dar să nu păstraţi asta pentru voi ci să arătaţi asta şi altora. În rest, totul va veni de la sine! Multă baftă vă urez şi nu uitaţi, YOU ARE AWESOME! :)